Ce simti oare cand mori? Ce simti cand stii ca nu ai decat un drum final? Drum fara semne de circulatie... Drum cu unic sens... Drum fara intersectii... Te doare oare ca soarele a intarziat azi sa apara? Conteaza oare ca ultima frunza, ce parea ca va trece iarna grea inca ramanad pe ram, a cazut? Simti oare fiorii gerului ce vrea sa-ti atinga oasele pe jumatate amortite? Iti pasa oare de miile de sentimente pierdute si zambetele apasatoare? Ce simti oare cand te invaluie Ea? Ma intreb daca merita sa te temi... Daca e durere sau extaz... Daca mai simti ceva sau esti prins intre fibrele unei aiureli de muschi si celule muribunde...Ma intreb daca intelegi ce se intampla... Oare ai puterea sa plangi? Sau sa razi in hohote? Oare vezi lumina stravezie a unui nor inexistent sau simti caldura artificiala a unei suflari straine? Taci... Nu pentru ca te gandesti si tu la asta.. Nu pentru ca iti pasa... Taci, pentru ca nu stii nici tu nimic... Nu stii daca e azi sau va fi maine... Nu stii daca totul va disparea sau daca vei pieri tu pentru tot... Nu stii nici daca doare... Nu stii ce simti cand mori... Dintr-odata iti dai seama ca vei face parte dintr-o statistica eventuala... Stranepotii tai abia de vor tine minte cum te cheama... (Nu crezi? Intreaba-te daca stii cum o chema pe strabunica ta? Si daca au trecut cateva secunde si n-ai raspuns, nu fa o fata inteligenta ce simuleaza gandirea intensa... Ci doar da ochii in jos...)...Vei deveni doar o umbra... Sau ce poate ramanea din ea... Vei deveni inca un "om de pe timpul lui "Vieru"...sau "a lui Dolgan"... si asta doar daca se va gandi cineva la tine... sau la ei... Te simti mic si aiurea dintr-odata,nu? Te simti de parca mii de talpi murdare de noroiul timpului si-al adevarului ti-au calcat crestetul... Te-ntorci spre geam... Sau te privesti in oglinda... Si dai din cap afirmativ, iar in ochi-ti se reflecta o durere tampita si plina de anxietate... Si te vei gandi la asta inca de-atatea ori.. Si de fiecare data iti vei promite ca de maine TRAIESTI... Iar la cele cateva minute trecute, la sigur, te cufunzi in banalitatea de inainte... Si eu voi face asta... Chiar daca acum ma conving ca nu e asa... E normal... Si toate pentru ca, de fapt, nu stii... Nu stii ce simti cand mori... Daca ai sti, ai trai...Poate...Nici asta nu stii...