Ma-ntreb acum...

Ma-ntreb acum: de moarta-oi fi,
In care lume voi trai?
Caci voi trai!
Si cum voi zice mamei: mama?
Sau ii voi spune temii - teama?

Ma intreb mereu, cand voi pleca,
Vei plange tu in urma mea?
Sau mort vei fi de atata timp
Si plange-voi eu in nisip?

Ma intreb de flori deasupra voi avea
Sau de copaci vor creste-n preajma mea?
Si fi-va acolo un gorun sau un stejar,
Un tei prea dulce, un artar
Ori pamant gol si-uscat ierbar?

Ma-ntreb atunci cand voi muri
La mine insami voi gandi?
Si voi cerca sa caut vise
De trupul meu demult desprinse?

Ma-ntreb acum: de moarta-oi fi,
Ce voi simti?
Caci voi simti!
Si daca lumea va trai cand voi muri
Sau totu-n negru va pieri?

Viori sunt femeile...

Viori sunt femeile si struni le sunt visele...
Cu-o forta nebuna iti ineaca dorintele...
O, unde se-atinge acel ton de-nceput
Si de ce acum glasul viorii e mut?
De ce mai vibreaza apatic un dor,
Daca cvinte perfecte se-ncurca si mor?
O cetera-s eu; tu - un biet lutier,
Caci fara iubirea-ti ma-nadus si pier...
Iar sunetu-mi gol si prea disperat
Tradeaza iubirea-mi... Tradeaza-un pacat...

Atat ramane dupa noi...

Atat ramane dupa noi:
Fum, fluturi, vise, ploi...
Oare nu suntem decat praf
ce-n goana timpului se trece
Si ce ramane vesnic rece?
Atat ramane dupa noi:
Un geam deschis si trupuri moi...
Un dor prea tanar; un vis prea singur,
Ganduri suspendate-n van
Si tainic plangand un alean...
O, suflet! Ramane-va in urma mea
Macar o vaga amintire,
O calda si dulce privire
Sau totu-n negru va pieri?
Cand voi muri...