Nu ai vrut vreodata sa strigi? Da. Sa strigi. Nu pentru ca te-ar durea...nu pentru ca ai pierdut...nu pentru ca esti in culmea fericirii... Sa strigi... de parca te-ar putea auzi o lume intreaga... de parca te-ar auzi fiecare din cei ce respira dragoste... de parca nu te-ar mai auzi nimeni niciodata... Sa strigi...incat sa trezesti o viata trecuta...incat sa misti o lume nedescoperita...incat sa traiesti pentru fiecare din cei ce au atatea de dat...incat sa nu mai fie nimic pe pamant...Sa strigi...ca un nebun...ca un extaziat...ca un neinteles...ca un adorat...Sa strigi...si sa simti un val inexplicabil de sentimente oarbe...si sa dai un potop de sunete mute...si sa primesti mii de trairi surde... Sa strigi...in numele unei iubiri...in numele unui esec...in numele unei vieti atat de scurte...in numele unei fericiri atat de frumos uitate...Sa strigi...de dragul fiecarui an trecut in goana...de dragul fiecarei clipe atat de lungi...de dragul fiecarei dorinte neimplinite...de dragul fiecarui vis devenit realitate...Sa strigi...Asa cum n-ai facut-o niciodata...
