Acum sau Niciodata?!?

Sunt crestin-ortodoxa, dar niciodata nu am inteles si nici evaluat Marea Schizma la fel ca ceilalti… Religia catolica isi are, in fond, radacinile alaturi de cea crestina… In fine, nu voi face lectii de etica sau religie… parearea mea este doar a mea… catolicii au o fraza ce m-a pus mereu pe ganduri…iar acum, fraza asta nu e altceva decat virusul ce imi inunda creierul si nu ma lasa sa ma gandesc la altceva… Vorbeste acum sau taci pe vecie… Imi apar atatea intrebari… ( ca intotdeauna,de fapt :D ) “Acum” este un singur moment, o singura sansa oferita (pierduta, de obicei)? Sau orice moment in care simti ca nu mai ai putere devine acel “acum” de care atata ai nevoie? Cand este acel “acum” care figureaza in fraza? Cand sa stii care e acel moment unic in care ai totul in mainile tale? Atunci cand nu mai poti? Atunci cand lumea intreaga ti se naruie? Atunci cand totul devine banal si prea dureros de infruntat? Sau atunci cand ai pentru ce lupta, pentru ce spune adevarul, atunci cand ai ce pierde, daca taci? Ce ar putea sa te faca sa vorbesti si ce te-ar putea convinge sa taci pe vecie? O nebunie sau rusinea? O pasiune sau dorinta de a face totul corect? Un vis al tau sau un vis strain? O lumea a ta sau o lume in care tu esti totul? Cand stii daca trebuie sa vorbesti sau daca trebuie sa taci pe vecie? Si cel mai important, daca decizi sa taci, a fost oare asta unica sansa de a mai vorbi vreodata? Cum alegi? Cum alegi atunci cand fiecare optiune e pacat si salvare in acelasi timp? Cum spui ceea ceea ce ar putea sa schimbe lumea intreaga? Si cum sa taci, stiind ca lumea ta va fi distrusa? Paradoxal,nu? Orice nu ai alege, cineva va suferi…Cineva va dori sa intoarca timpul inapoi… Cineva te va blestema… Cineva nu va mai fi la fel… Si atunci, ce faci? Vorbesti acum? Sau taci pe vecie?

Cat de corect e sa gresesti? Intentionat,dar fara vreo intentie…cu sufletul,fara a avea pic de suflet in tine…clar,dar atat de inexplicabil…Cat de corect e sa vrei? Sa vrei ce nu poate fi? Sa vrei ceva ce nu are remediu? Cat de corect e sa greseti arzand tot pana in temelie? Sa arzi pana si ultima picatura de cer pentru o bataie de inima tanara? Sa uiti pana si de cel mai frumos vis pentru un clinchet de clopot satanic? Cat de corect e sa ineci trecut si viitor pentru un present ingamfat,dar jalnic, patetic si fara pic de ploaie? Sa gasesti sentimente ascunse in diabolice trairi… Sa ascunzi fraze rupte si transpui in viata versuri goale asemenea unui poet nemernic,fara pic de imaginatie… Sa lasi focul sa arda apa, sa o consume, sa o chinuie,sa o tortureze si sa lase o picatura ca amintire… Cat de corect e sa simti? Sa transformi cele mai nebunatice prostii in potop de pacate… Sa aduci la viata ganduri demult uitate si trairi demult cicatrizate…Cat e de corect sa uiti de toti? De toate… De orice… Pentru ce? Cat de corect e sa gresesti cu cel ce iubesti? Sa gresesti pentru tot ce urasti? E corect sa gresesti,pe cat e de gresit sa faci tot corect… Sincer,transparent, atent, cu consideratie… Prostii, aberatii, tampenii de prost gust… Cine te va lauda pentru o viata de invidiat, daca toti te premiaza pentru prostii rasunatoare? Cat e de corect sa gresesti intr-o lume atat de mare, daca ruina e lumea TA mica? Cat gresit poate fi sa asculti ploaia arzatoare din tine,in timp ce toti n-aud decat o cascada zgomotoasa? Cat de gresit facem totul ca la Carte…Nu e vina noastra…E vina Cartii…A fost scrisa de un agramat fara suflet…Si atunci? Ce e corect? Ce e gresit?