***

De cateva zile imi tot sta in cap o singura idee... Ii tot au tarcoale si nu o pot nicidecum verbaliza... ( si, evident, nu va fi o mirare pentru nimeni din cei ce ma cunosc ca voi incerca sa zic ce simt aici... :D )... E un lucru banal,de altfel.. Cel putin asa mi-am zis mie insami cand m-am gandit prima data la asta... Am dat afirmativ din cap pentru un public inexistent si sunt sigura ca fiecare ar face asta... In fond, e o chestie stiuta de toata lumea: personalitatea fiecaruia depinde, fara indoiala, de gene si, respectiv, de lucrurile ce actioneaza din exterior (in interior, deseori)... Aici o sa anexez si o lista ( deloc necesara si foarte banala) ce va include persoanele ce ne inconjoara, faptele acestora, necunoscutul, senzatiile (amagitoare de altfel, dar despre asta voi vorbi alta data, caci risc sa ma pierd in pagini interminabile de filozofie :D )... Okay, nu voi lista TOATE cele ce ne influenteza, pentru ca nu asta conteaza acum.. Nu pentru mine...M-am gandit insa la cum as fi fost eu daca nu existau anumite persoane in viata mea... Si ,nu, nu voi vorbi doar despre cei pe care ii iubesc (lucru la care stiu sigur ca v-ati gandit :P)... E aiurea si chiar tampit sa crezi ca te pot influenta doar cei la care tii.. Nu.. In definitv, nu... Oare as fi fost mai visatoare, daca nu existau oamenii care m-au facut sa sufar si sa plang? Oare as fi fost mai dura, daca nu apareau in viata mea cei ce mi-au sters zambetul cu fraze stupide? Oare as fi fost mai indrazneata, daca nu imi zicea el atunci ca sunt doar un copil? :D Ha, se pare ca momentele ce au fost rele (oarecum) devin acum hazlii... Si chiar indispensabile... Oare eram la fel de iubita, daca nu auzeam ca sunt persoane ce nu ma pot suporta? Oare puteam fi mai fericita, daca existau doar linii albe? Oare cum eram daca nu exista macar o persoana din toate cele pe care le-am cunoscut? Incerc sa-mi imaginez si mi se facea teama.. Da, teama.. Poate ca absenta unui singur om sau a unei singure imprejurari din viata mea putea sa ma schimbe radical... Poate ca nu mai exista acea Eu visatoare, nebuna, melancolica, dar sangvinica, superficiala, dar sincera... Rezulta ca trebuie sa multumesc fiecarui om ce e ( a fost si va fi) in viata mea... Si nu as putea sa neg asta... Nu as putea sa nu fac asta... Pentru ca, la randul meu, sunt si eu parte din viata fiecaruia din ei... Suntem chit, atunci? Da.. Cred ca da... Si totusi, le multumesc.. Hey, morala e una : Nu e rau fara bine... Hai, zambeste, priveste-te in oglinda si spune un mare multumesc TUTUROR celor ce au interactionat vreodata cu tine... Ei sunt involuntar parte din tine.. Da... Pana si boschetarul pe langa care ai trecut fara sa te uiti... Pana si un necunoscut ce ti-a zambit si caruia nu i-ai raspuns... Pana si acel om ce te iubeste in taina si care te face sa te simti important, fara a cere nimic in schimb... Amprenta iti e formata din milioane de alte amprente, iar a ta este parte a milioane de alte amprente... Frumos, nu?