... ca daca exista poeme, cantece si fraze rasfrante in mii de bucati ce reflecta asemenea unei oglinzi fiecare gand ce te macina si te rupe in toate patru parti, atunci lumea e ceva mai mult decat o un amalgam de caractere si persoane neintelese... Iata una din poemele ce mi-a demonstrat mie insami ca am fost, oarecum, inteleasa de oameni ce nu m-au cunoscut, ce nu au stiut macar de existenta mea... si totusi ce m-au facut sa simt o legatura stransa intre suflete departate...
JUVENTUS
- fragment -
de Simona Popescu
sunt de o mie de feluri,
nu-mi stiu destinul,
doar zgomotul mintii mele,
nesfarsitele derulari de imagini...
ma-nvart in jurul meu ca un titirez,
sunt treaza, deci visez...
cine singur ramanand nu se sperie de sine?
cine?
cateodata am impresia ca nici nu exist,
ca nimic nu exista cu adevarat
si-atunci am nevoie de incurajare,
imi vine sa ma smiorcai,
sa fug gafaind...
sunt un produs utilitar,
mi-e frica de viata pitica,
visez alte privelisti si alte sentimente
(din ce in ce mai demente)
sunt fara varsta,
ma apar cum pot
vorbind despre mine,
despre nimic,
despre tot...
Комментариев нет:
Отправить комментарий