Povestea unui om de zapada

E ultima zi de iarna…se pare ca azi ar trebui soarele sa arda mai puternic… ca azi el ar trebui sa sune cu razele-i vii, in toate geamurile… dar tace... e ascuns acolo sus undeva... si plange... stiu ca plange, caci ninge atat de frumos afara... ciudat...el plange, iar eu...iar eu plang cu el... cu lacrimi de gheata petrec viata-mi ca un fluture albastru... nu! astazi nu sfarsitul...mi s-a mai dat o zi... i s-a mai dat o sansa omului de zapada... si nu o vreau! ma crezi? Nu o mai vreau! Am crezut ca iarna asta va fi cea mai frumoasa... m-ai facut tu s-o simt, cand m-ai lipit cu mainile-ti puternice si aspre... cand mi-ai dat ochi sa vad o lume intreaga... cand mi-ai pus fularu-ti violet ca sa nu imi mai fie frig sau ca sa fiu mai frumoasa... dar eu stiu, ca mi l-ai pus ca sa te tin minte... ningea... si amandoi eram sub plapuma cerului... m-atingeai si-mi topeam visele si dorinta... intr-o zi ai plecat... nu mai simt mirosu-ti de tabac si parfum... nu mai vad ochi-ti albastri ca patima cerului... nu ma mai atingi si as da pana si ultima ninsoare pentru tine... ce sunt acum? Niste copii mi-au scos ochii si nu mai pot vedea de o sa treci p-alaturi... un om beat de saracie si iluzii mi-a luat fularul si acum nu mai am nimic de la tine... iar doi indragostiti mi-au furat primavara si nu mai pot muri... sunt... de fapt, nu stiu ce sunt... un biet om de zapada... inghetat de fire... orb de iubire... si beat de nestire... nu mai vreau iarna... nu mai vreau sa ninga...